Sa presupunem ca suntem de acord cu vechea si inteleapta zicala: "Frica pazeste pepenii", sa incercam sa acceptam ipoteza care sustine ca suntem confruntati cu un enorm pericol, cel al ciocnirii dintre planeta noastra si un asteroid ratacitor (NEO sau NEA, adica obiect sau asteroid din apropierea Terrei) care ar putea declansa in cel mai bun caz o explozie echivalenta cu 15 megatone de TNT (cam cat o duzina de bombe termonucleare serioase), iar in cel mai rau caz, ceva la nivelul unei gigatone, sfarsitul civilizatiei noastre. Asta in realitate si nu intr-un film in care Bruce Willis primeste o naveta spatiala si cateva bombe cu hidrogen si este lansat in spatiu pentru a salva planeta.
Au fost catalogate pana acum doar cateva sute de asemenea obiecte periculoase, doua dintre ele, 2004VD17 (zis Apophis) si 2004MN4, extrem de suspecte, se spera ca pana in 2018 vom deveni fericitii posesori ai unei liste de peste 10.000 de obiecte cosmice cu risc mare de impact in urmatorii 100 de ani. Devine din ce in ce mai clara necesitatea unor mecanisme de avertizare a apropierii unui asteroid, dezvoltarea unor sisteme de modificare a traiectoriei acestuia pentru a evita ciocnirile (deflectie, spun specialistii) fara a uita de un sistem international de evaluare, decizie si actiune, rapid si eficient. Sa speram ca nu ne vom bizui prea mult pe ONU.
Pe moment raspunderea pentru detectia, identificarea, catalogarea si urmarirea obiectelor cosmice aflate in apropierea planetei noastre revine Administratiei Nationale pentru Aeronautica si Spatiu, NASA, considerata, la randul ei, o structura birocratica extrem de lenta, ceea ce nu suna prea incurajator.
S-au facut auzite afirmatii ale unor factori de raspundere de prin asociatii internationale de prestigiu, cum ar fi Asociatia Exploratorilor Spatiului, printre ai carei membri figureaza multi, foarte multi oameni de stiin
