John Burch (alias Ioan Burcea) e un indragostit de lemnul vechi. Isi zice ebenist sau restaurator de mobila de arta. De vreo 50 de ani mestereste saloanele Biedermayer, Ludovic, Baroc, Chippendale, Florentin, Renastere, Rococo, Bizantin sau Louis Philipe. Taratul micului business prin zdrentele capitalismului nostru e pentru Mr. Burch un sport de performanta.
Pe undeva pe Bulevardul Carol e dosit atelierul mesterului Burch. Miros de clei, vopsele si piese de mobilier care mai de care mai dezmembrate. Maestrul Burch te primeste ridicandu-si palaria sic. E cam ultimul mester de gen si-si spune istoria cu talc si cu un aer de dezamagire. Caci nu mai are clientii "de pe vremuri".
UCENICIA. A intrat pentru prima data in atelierul tatalui sau, de profesie tot ebenist, la 12 ani si jumatate. Tatal sau l-a refuzat insa ca ucenic si l-a dat unui mester ungur. "Atunci l-am crezut al dracuâ pe tata, dar cred ca a fost un gest inteligent, credea ca va fi tolerant cu mine si nu voi invata meserie", incepe sa-si istoriseasca traseul Mr. Burch. Mesterul adoptiv lucra la Sala Palatului. Era restauratorul Palatului Regal. Dupa ce s-a terminat cu regele, s-au mutat pe undeva pe langa actualul Cinema Patria, unde mesterul avea un atelier privat. A mai facut doi ani de ucenicie si a iesit lucrator. "Incepuse deja sa ma prinda⦠nu fusese alegerea mea sa fac meseria asta si la inceput cracneam, dar am inceput sa devin foarte ambitios." Si-a ascutit simturile pentru a fura cat mai rapid meserie si asta l-a ajutat. Venea primul la lucru, pe motiv ca e Praslea si e de la sine inteles ca el trebuia sa mature si sa aprinda focul, dar el voia sa traga cu ochiul cat mai mult la "veterani". "In armata mi-am petrecut serile desenand, si acum am caietele alea. «Pictorul» imi spuneau. Faceam profesia pe hartie, sa zic asa, cu cote, cu inclinatii⦠cu tot ce trebuia."
COMUNIS
