Un miracol adevarat, rugaciunea.
Ma pregateam cu infrigurare si cu imensa bucurie pentru o excursie-pelerinaj - prima din viata mea
Ma pregateam cu infrigurare si cu imensa bucurie pentru o excursie-pelerinaj - prima din viata mea, la o varsta destul de inaintata - care cuprindea obiective turistice despre care se spune ca aduc o pace fara de seaman in inima oricarui roman ardelean de confesiune greco-catolica, impliniri ale unor vise purtate in suflet o viata de om.
Urma sa vizitam Roma, cu minunile Catedralei "Sfantul Petru", cu mormantul sau, cu ale atator din urmasii lui, cu Piet, cu Judecata de Apoi din Capela Sixtina, cu Forumul Roman si al lui Traian, cu Via Apia si Catacombele Sfantului Sebastian, apoi Venetia cu San Marco si palatele dogilor, Florenta cu splendorile sale arhitecturale si de pictura, Milano cu coplesitorul sau Dom si cu Cina cea de Taina, Padova, in care placutele de multumire adresate Sfantului Anton sunt cu miile, Asissi, Torino - cu giulgiul sfant, apoi Coasta de Azur, Marsilia, Avignon si Lourdes. Oh, mai cu seama Lourdes!
Si iata ca, cu doua saptamani inainte de mult visata plecare, alunec in baie, cad si-mi fracturez mana dreapta. Doamne Dumnezeule! Sfanta Fecioara! Cum voi putea face toate pregatirile pentru o calatorie de doua saptamani, cum voi mai putea pleca cu mana in ghips, cum imi voi duce bagajul, cum voi manca, cum ma voi imbraca, cum imi voi transporta valiza din autocar la hotel si invers, cum imi voi scrie impresiile - ma intrebam si ma rugam Fecioarei sa ma ajute. Alaturi de mine se aflau, fireste, oameni, dar fiecare avea bagajul propriu, grijile sale, bucuriile indelung asteptate, sperantele gata sa se indeplineasca.
In preziua plecarii, fara sa fi trecut timpul necesar imobilizarii mainii in gips, la insistentele mele repetate, o ruda, medic, m-a eliberat! Ei da, minunat lucru, dar
