pentru o cauză nobilă, susţine domnia sa: salvarea PNL de la o a doua pieire. Numai că, faţă de anul 2000, când Stolojan a venit practic din afară într-un partid în pragul descompunerii, pentru o cauză nobilă, susţine domnia sa: salvarea PNL de la o a doua pieire. Numai că, faţă de anul 2000, când Stolojan a venit practic din afară într-un partid în pragul descompunerii, acum situaţia e cu totul alta, iar soluţiile sale nu mai au atuul neutralităţii. Theodor Stolojan se bazează încă pe faima sa de cavaler neprihănit al dreptăţii, care vine salvator pe un cal alb. Este adevărat că, în general, prestaţiile sale politice l-au arătat ca pe un performer. A preluat guvernul în 1991, în plină criză, şi a dus ţara din anarhie la alegeri democratice în 1992. Mai apoi şi-a făcut faimă ca funcţionar internaţional la Banca Mondială, iar după o scurtă rătăcire, când l-a susţinut pe Iliescu la prezidenţiale în 1996, a revenit în 2000 şi a scos PNL din groapă. Aici se termină şi succesele sale, pentru că momentul clacării din 2004 i-a anulat practic toate meritele anterioare.

PNL este acum un partid cu probleme, dar nu în disoluţie. Este la guvernare, are instrumentele puterii de exprimare şi de manifestare în societate, nu mai este cadavrul viu din 2000. Liberalii nu sunt într-o criză atât de profundă încât să apeleze din nou la Stolojan, cu atât mai mult cu cât el este etichetat ca omul lui Băsescu. Stolojan nu mai are acea detaşare politică din care şi-a construit autoritatea în PNL. Acum, ca mână dreaptă a inamicului nr. 1 al PNL, nu mai poate capta simpatia liberalilor. Foarte mulţi dintre cei care i-au fost alături la momentul impunerii sale ca lider liberal au acum mari îndoieli că întoarcerea sa în fruntea partidului ar fi benefică. Lupta cu Băsescu i-a radicalizat pe liberali şi orice intenţie care vine dinspre Cotroceni este respinsă. Stolojan însuşi nu s-a ferit să