COLECTIILE Fiecare obiect vrea sa isi spuna povestea. Am ales cateva dintre ele, iar restul va lasam pe voi sa le descoperiti.
Intram intr-o casa maramureseana. Pentru un vizitator este greu sa desluseasca astazi semnificatiile, codurile care sunt cusute, tesute sau pictate pe lucrurile din aceasta casa. Ni le dezleaga dna Doina Isfanoni. "In casa de la Moiseni, de la Ieud, de la Berbesti, deasupra patului, pe peretele din fundul casei, se afla totdeauna «ruda» pe care sunt etalate tesaturile din bumbac si lana. La baza, direct peste nuiaua de lemn, se asaza un lipideu - un cearsaf alb tesut din canepa si lasat fara decor, «pentru ca nu se vede». Peste el, femeile incep sa cladeasca povestile casei si ale generatiilor. Mai intai se pune covorul, daca ne aflam la Ieud, care este decorat cu motivul horei pe margini si cu stele in campul central. In alte case, covorul maramuresean este impodobit cu motive antropomorfe - calareti - sau cu diverse simboluri plastice ale muncilor specifice: piepteni, furci si nelipsita mana a omului. Un alt tip de compozitie ne vorbeste de «roatele solare» - romburile cu creste - ce se repeta pe toata suprafata piesei, in compozitie deschisa. In mentalitatea traditionala, compozitia de tip deschis, repetitiv, exprima deschiderea pe care casa si familia o manifesta spre ceilalti membri ai neamului si ai comunitatii. Pozitionarea «rudei» langa vatra este rezultatul nevoii de mentinere a caldurii, intrucat «pe cuptor se mai si doarme», dar, pe de alta parte, si din ratiuni de marcare a prestigiului de care se bucura femeia in casa; femeia a fost si este inca privita drept «cheia casei».
La Moiseni, tesaturile de pe ruda sunt mult mai fastuoase, iar locul de cinste revine «stergarelor de culme». Si aici dialogul generatiilor se poate recepta dupa aceleasi coduri: limbajul semnelor plastico-decorative si pozitia in car
