Zilele trecute s-a prapadit un om care a facut istorie in perioada de inceput a delirului comunist in Romania. Ion Gavrila Ogoranu a intampinat cu arma in mana tancurile sovietice si instaurarea comunismului in Romania.
Un om incomod pentru politicieni, care vor ca timpul sa rezolve ranile lasate de dictaturile totalitare in istoria si biografia romanilor. Disparitia lui a fost resimtita doar de cei putini, care privesc ingrijorati la cea mai mare musamalizare din istoria recenta a Romaniei, transformarea procesului comunismului in prilej de disputa politica.
E drept, dupa 17 ani de la caderea comunismului, interesul opiniei publice pentru trecut s-a racit. Reuniunea rezistentei anticomuniste care a avut loc recent la Brasov a strans doar participanti directi la manifestatiile din noiembrie 1987, cativa detinuti politici si cativa istorici. Aproape deloc tineri, nici un matur neimplicat in rezistenta, dar constient ca doar asumandu-ne greselile trecutului putem trece mai departe. Potrivit unui recent sondaj, problema comunismului si a securitatii intereseaza doar o parte infima a societatii romanesti. Problemele actuale par sa fie cu totul altele, somajul, coruptia, saracia, si nu vandalizarea Romaniei de o mana de gangsteri care au ocupat scena politica si trebaluiesc de zor prin culisele acesteia. Dar, oricat pare de ciudat, procesul comunismului e actual pentru toti, chiar si pentru cei care nu erau nascuti in acea perioada, chiar si pentru cei care se considera prea batrani pentru a mai avea alte interese decat retetele compensate.
Cand la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii se discuta in legatura cu alegerea noii conduceri, mai multi angajati au spus ca exista in studiu o lista de vreo suta de parlamentari despre care se presupune ca au colaborat cu organul. Unii au fost audiati si pare-se ca suspiciunile au devenit ce