La Manastirea Magura Ocnei din judetul Bacau, o icoana a Maicii Domnului a prevestit prapadul ce avea sa se abata asupra ei. Dar suspinul s-a transformat, azi, in zambet. Localnicii spun ca nu exista pe tot pamantul biserica mai frumoasa ca a lor.
Prevestirea
Era ceasul vecerniei, si cele 40 de calugarite de la Manastirea Magura Ocnei erau adunate, toate, in biserica. Murmurul rugaciunilor se impletea cu mireasma tamaiei si cu glasul maicii din strana, care canta, subtire si stins, un psalm. Din cand in cand, trupurile invesmantate in negru se lipeau de pamant, in gestul smerit al mataniilor. Taina sfanta a clipei era sporita de aurul inserarii care patrundea prin ferestre, aprinzand culorile icoanelor imparatesti. Atunci s-a auzit. Un sunet infundat si puternic, ca o respiratie omeneasca intrerupta de plans. Un oftat dureros, reverberat pana sub cupola bisericii. Incremenite, maicile si-au oprit rugaciunea si au privit spre altar. Nu incapea indoiala. Sunetul pornise de-acolo, dintre icoane. Auzisera bine, iar fiorul care le strabatuse pe toate arata ca fusese adevarat. In biserica lor se petrecuse o minune. Din locul ei, aflat in stanga catapetesmei, icoana Maicii Domnului suspinase cu glas omenesc. Coplesite si inspaimantate de semnul care li se aratase, cele 40 de maici s-au aruncat, plangand, la pamant.
Trei zile s-au tras clopotele incontinuu. Vestea minunii a facut inconjurul tinutului, credinciosii din Targul Ocnei veneau sa sarute pamantul manastirii, in timp ce bolnavii fara leac soseau cu moartea in trup si plecau insanatositi. Dar adevaratul inteles al acelui suspin aveau sa-l afle calugaritele cateva luni mai tarziu, intr-o noapte de iarna. Desi se stia ca in padurea care marginea manastirea nu sunt decat caprioare si cerbi, o haita de lupi s-a oprit langa zidurile de piatra si a inceput sa urle cumplit. Maica Ecaterina, una d
