Doi parinti tineri, ale caror sperante au inceput sa moara când baietelul lor s-a imbolnavit. Acum o luna si le-au pierdut pentru totdeauna, inecate in apele care au maturat Rastul. De o luna locuiesc in tabara Noului Rast. Un cort militar, suficient de mare sa aiba loc putinele lucruri salvate: pat, masa cu doua scaune si frigider. Atât au putut smulge apelor Madalina si Costinel Bujoreanu pentru cei doi copii ai lor - o mâna de lucruri care de un an nici macar nu le mai apartineau. Sperante nascute din nefericire Madalina are 24 de ani. S-a nascut in Rast, intr-o familie obisnuita de la tara, cu singura diferenta ca neintelegerile parintilor ei erau mai mari decât ale altora. In cele din urma, acestia s-au despartit. Câtiva ani mai târziu, mama Madalinei s-a recasatorit cu un barbat care, cel putin la inceput, parea tatal ideal pentru un copil sensibil, lipsit de tandretea unei familii fericite. Fata a crescut, a mers la scoala. Pe la 20 de ani, s-a casatorit cu Costinel Bujoreanu. Lucrurile erau pe fagasul cel bun, isi zicea tânara sotie si mama: aveau apartament in Craiova, in care locuiau cu parintii, isi facusera si o firma, care sa le asigure o viata lipsita de griji. Casa de la Rast ramasese pustie, dar era locul potrivit pentru sfârsitul de saptamâna, spre care alergau toti, tânjind dupa câteva ore de odihna. Mai mult decât orice, se nascuse Edi, baietelul ei si al lui Costinel. Un copil frumos si dragalas, care sa le implineasca viata. Inceputul cosmarului Acum vreo trei ani, linistea familiei Bujoreanu a prins sa se destrame: copilul dadea semne stranii de boala. Incepea sa plânga fara motiv, era iritat mereu, facea convulsii. Madalina si Costinel au intrat in panica: Edi abia implinise un an. Fizic, era un copil sanatos, grasut, bine dezvoltat, plin de energie. Problema era in alta parte si nu stiau unde. Au luat medicii la rând. Nici unul nu le-a putut d