Unghiul de tragere Gigi Becali este un personaj care ar putea fi normal, chiar firesc in lumea de azi din Romania. Poate ca si este. Partidul Noua Generatie pe care il conduce a ajuns in ultimul sondaj de opinie comunicat de INSOMAR la un nivel de incredere care l-ar putea aduce in Parlament. Poate ca e firesc sa fie asa in lumea in care traim. Ar fi mai multe de spus aici dar ma abtin pentru ca spatiul pe care-l am la dispozitie nu mi-o permite. Nu vreau sa fiu Gigi Becali in primul rind din motivul ca eu sint doar o persoana generoasa si nu un filantrop. Un om generos nu vrea totul pentru el, se uita si la vecinul din stinga si la vecinul din dreapta si din cit are imparte, fara sa dea publicitatii imparteala. Filantropia nu este pe gustul meu. Las la o parte faptul ca nu am avut si nu voi avea niciodata banii necesari pentru a face acte de filantropie. Dar chiar de i-as avea (nu stiu de unde) as ramine la masa mea de scris si nu m-as duce intr-o zona sinistra cu douazeci de reporteri de televiziune, de radio si de presa dupa mine ca sa dovedesc ca sint mai vrednic decit guvernul. Nu m- ar interesa sa dovedesc ca sint mai vrednic decit guvernul, imi este suficient sa stiu, daca am bani sa-i ajut, ca niste oameni au ramas fara un acoperis deasupra capului. Cind au fost poturi extrem de ridicate la loto 6-49 am depus si eu citeva bilete si impreuna cu sotia am jurat ca mai mult decit jumatate din bani ii vom folosi pentru construirea unor locuinte pentru cei ramasi pe drumuri. E o copilarie sa mizezi pe bani pe care nu-i muncesti, dar sint milioane de oameni care joaca si care mai cred inca in basme. O parte din banii cistigati urma sa-i dam pentru azilele de batrini, pentru casele de copii si pentru ciinii vagabonzi. Daca as fi cistigat sau daca as crede ca voi cistiga de aici inainte la loto 6-49 rindurile de fata n-ar fi aparut niciodata. Asta pentru ca nu sint un