In timp ce ne pregatim, foarte vocal, sa ne alaturam oficial civilizatiei occidentale, integrându-ne in Uniunea Europeana, politica româneasca ramâne, vad, fidela obiceiurilor si mentalitatilor din celebra caracterizare ce zice (si nu zice rau!) ca „la portile Orientului totul e luat a la légere“. Ceea ce inseamna nu numai „cu usurinta“, ci si „fara prea multa seriozitate“. Banuiesc ca oficialii de la Bruxelles nu inteleg foarte bine capacitatea noastra, reala, de a fi superficiali, de a nu ne emotiona excesiv in fata realitatii si, la nevoie, de a rezolva printr-un „banc“ orice nenorocire. Probabil, pun pe seama unor probleme de constiinta sau pe seama unor spinoase clarificari doctrinare rasucirea partidelor noastre de la „stânga“ la „dreapta“ si invers. Nu si-au putut imagina, de pilda, ca PD s-a debarasat, anul trecut, in câteva ceasuri de „convingerile“ social-democrate, pe care jurase ani in sir, pentru a lua din garderoba politica europeana un costum mai la moda, cel „popular“, fara a da nici o explicatie, cât de cât, serioasa. Faptul ca PD n-a fost primit pâna acum in familia europeana a „popularilor“ ma face sa cred ca exista unele suspiciuni legate de „lejeritatea“ cu care partidul d-lui Boc (de fapt, al d-lui Basescu) isi uita trecutul, facând valuri despre un „pol al dreptei“, dar ca strainii si inteleg stilul nostru „a la légere“ ma indoiesc. Nici socialistii europeni, care ar vrea sa-i vada iesiti din degringolada pe cei din PSD, ca sa aiba aici, in România, o „baza“ ideologica, nu sunt foarte lamuriti, probabil, in legatura cu pantomimele d-lui Geoana pe buza prapastiei. Nu cu foarte multe luni in urma, d-l Geoana anuntase, pompos, o „revolutie a binelui“. Formula mult prea gaunoasa intr-o tara unde raul cere altceva decât demagogie, dar pentru situatia din PSD era, totusi, mai mult decât nimic. A urmat „episodul Nastase“, soldat cu scoaterea din scena