"E bine sa ne cunoastem", concluziona compozitorul Cornel Taranu, in fata auditoriului de la Muzeul de Arta Cluj-Napoca, vineri seara, la finalul "Intalnirii la muzeu". Intr-un oras cu doua Academii de arta, doua teatre dramatice si lirice, cu cea mai numeroasa filiala nationala a Uniunii Artistilor Plastici (dupa Bucuresti), artistii se cunosc prea putin intre ei. Acestia au lumea lor, care se intersecteaza prea rar cu cea a muzicienilor. S-au trasat parca imaginare granite intre domeniile artistice, iar argumentul limbajului strict specializat ii tine la distanta pe unii de altii. Muzicieni, pictori, poeti, de toti acestia Clujul nu duce lipsa. Despre ei aflam, insa, mai degraba din presa bucuresteana. Tonul relaxat confesiv al intalnirii de la muzeu a punctat etapele formarii si afirmarii compozitorului Cornel Taranu, dar mai ales, acele intalniri cu personalitatile culturale romanesti sau europene, care au marcat identitatea creatiei sale muzicale. "Pictand cu sunete", genericul intalnirii, e metafora care sintetizeaza curiozitatea iscoditoare a compozitorului. Incontestabila autoritate profesionala a invitatatului a fost recunoscuta cu patru premii ale Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR) si unul al Academiei Romane. Din Conservatorul clujean la Bucuresti, apoi Paris sau Darmstat, locurile si epocile traversate de Cornel Taranu in decenii de creatie, au lasat urme in gandirea sa muzicala. Membru corespondent al Academiei Romane, vicepresedintele UCMR, presedintele UCMR Cluj, fondatorul si dirijorul formatiei de muzica contemporana "Ars Nova", Cavaler al Artelor si Literelor Republicii Franceze, compozitorul a adunat in Sala Tonita a Muzeului de Arta Cluj-Napoca un public numeros. A fost una din rarele ocazii cand plasticienii au dialogat cu muzicienii, dovedind ca problematica artei contemporane e aceeasi pentru artistii autentici. Si a