Restaurantul Fair Mont mi-a fost recomandat de o colega, care, la rândul ei, a primit sfatul de a-l vizita de la o cunostinta care obisnuieste sa ia destul de des masa in oras. Am zis ca nu trebuie sa pierd ocazia sa vad ce anume ii placuse cunostintei in cauza la restaurantul amintit. De parca ar fi stiut ca o sa le fac o vizita „de lucru“, ospatarita mi-a permis sa intru in cele trei sali ale restaurantului pentru a ma hotari unde anume vreau sa ma instalez pentru un dejun cât mai placut. Desi m-a impresionat faptul ca fiecare masa din una dintre sali era „ornamentata“ cu un aranjament de fructe (naturale, nu din plastic), am ales sala mai mare, cu masute joase, scaune si canapele pe masura, atrasa fiind de desenele de pe peretele incaperii, in ton cu mobilierul in nuante de maro, cu perdelele galbene si cu cele doua veioze cu abajururi mari. Dupa o analiza amanuntita a meniului, bogat in preparate (inclusiv specialitati ale casei de genul „cotoletta impanata con fromagio“, mâncare de post sau meniul zilei - trei alternative pentru un dejun complet, paste, salate, dressinguri, pizza, aperitive, inclusiv pâine graham si de secara si multe altele), am ales spezzatino, un preparat delicios care are la baza piept de pui si un sos de rosii si usturoi, alaturi de o portie de cartofi taranesti si o salata de sezon. M-am gândit ca dieta pe care intentionam s-o incep poate sa mai astepte si am comandat si o salata de fructe, convinsa de ospatarita care mi-a explicat ca desertul este preparat „in casa“ si nu este genul de salata de fructe scoasa din cutie, varsata in cupa si doar ornata de bucatar cu frisca si alte siropuri. Desi ma gândeam ca o sa am mustrari de constiinta pentru ca nu m-am limitat la felul principal, desertul mi-a incântat mai intâi privirea si apoi si papilele gustative, facând repede uitata dieta drastica pe care mi-o propusesem. Preturile sunt acceptabi