Ceasul biologic al naturii şi-a spus din nou cuvântul, deşi după ploile abundente ale acestei primăveri, nimeni nu credea că bujorii de stepă vor avea puterea să înflorească la timp. Şi totuşi, ca în fiecare an, din 1932 încoace, an în care a luat naştere Rezervaţia Botanică de la Zau de Câmpie, în perimetrul căreia creşte Bujorul de Stepă, loc unic în România, bujorii au ştiut că a venit vremea să ne încânte. Pe noi şi pe custode, cel care de 68 de ani îi îngrijeşte şi îi ocroteşte cu dragostea lui. Născut în 1918, Marcu Sâncrăian este custodele rezervaţiei naturale de bujori de stepă, chiar din anul înfiinţării ei şi ca în fiecare an îi va primi acum pe iubitorii şi admiratorii acestor flori, declarate monumente ale naturii. La cei 88 de ani ai săi, custodele bate drumul lung de cinci km de acasă până la rezer vaţie, de trei ori pe săptămână indiferent de anotimp şi verifică tufă cu tufă toţi bujorii pentru a se asigura că totul este în regulă şi că nimic rău nu se întâmplă cu florile lui. Tufele de bujori de stepă cu petalele catifelate de un roşu aprins, din micuţa rezervaţie naturală, au înflorit din nou. Este tot ceea ce aşteaptă Marcu Sâncrăian de la un an la altul. Pentru că minunea aceasta durează doar o săptămână, cei care doresc să vadă delicatele flori şi să asculte poveştile custodelui Marcu, sunt aşteptaţi în micuţa "poieniţă roşie". Bujorul de stepă a fost consemnat ca existând în acest loc încă din 1846. La începutul secolului XX, academicienii renumiţi ai Academiei de Ştiinţe au sosit la Zau să vadă cu ochii lor frageda floare roşie. Copiilor localnicilor, adunaţi ca la circ în jurul lor, le-au spus să aibă grijă în viitor de acest loc şi de acest musafir al naturii ajuns aici din stepele Rusiei. "Nu ti-i teme!" s-a auzit un glas piţigăiat de copil. Era Marcu Sâncrăian, abia un copil, vrăjit de limbajul elevat al "personajului". Fiorul responsab