Ultimele doua initiative ale presedintelui PSD i-au pus in cap atat presa, cat si si o parte considerabila a conducerii partidului. Hotarat lucru, Geoana nu prea are noroc ca om politic. Pe langa erorile care i se pot imputa, Geoana are si momente de inspiratie, dar atunci ramane singur. Proiectul motiunii de cenzura a facut valva, iar unii analisti si partidele de guvernamant l-au acuzat ca pune in pericol stabilitatea tarii in prag de aderare la UE. Un rationament superficial poate ca justifica asemenea acuze, insa o analiza la rece ne arata ca cei care s-au grabit sa-l arate cu degetul si sa strige "Uitati destabilizatorul!" ar trebui sa se mai gandeasca. De fapt, motiunea de cenzura vizeaza guvernul doar formal; vizata este coalitia de guvernamant in ansamblul ei. Si vedem cum coalitia scartaie din incheieturi din cauza unui proiect bun pentru PSD, dar executat atat de prost de catre Geoana. Acesta vorbeste de ceva timp de motiune, dar nu s-a hotarat asupra temei si nici nu a schitat macar vreo alternativa la guvernul Tariceanu. In plus, lipsa de tact a unor pesedisti a iritat PRM-ul, care nu mai sprijina ideea motiunii in iunie. In aceste conditii, motiunea lui Geoana avea toate ingredientele necesare unui esec ce nu merita efortul de a fi macar consemnat. In schimb, vedem cum guturaiul PSD cauzeaza pneumonia Aliantei. Boc ameninta voalat ca PD ar putea sprijini o motiune care sa-l dea jos pe Tariceanu, iar acesta incepe sa vaneze complotistii din PNL care l-ar vrea inlocuit de Stolojan. Se poate spune ca motiunea PSD a cauzat caderea coalitiei, inainte de a fi depusa. Argumentul lui Geoana dupa care instabilitatea este generata de coalitie si ca doreste sa vada daca majoritatea parlamentara mai functioneaza este valid din punct de vedere logic. Demersul PSD ar fi fost iresponsabil doar daca guvernul ar fi unul minoritar, ce functioneaza pe baza unor intelegeri