Desi teoria "aducerii la judecata istoriei a criminalilor de razboi" era la ordinea zilei, multi au fost mirati sa afle ca venise randul Maresalului Ion Antonescu si al apropiatilor sai. Multi il credeau mort. Dar procesul-fulger a avut loc, fiind urmarit cu interes atat de guvernanti, populatie, cat si de ambasadele straine.
"Moarte Antonestilor!"
Conform articolului 14 din Conventia de Armistitiu (12 septembrie 1944), Romania s-a angajat sa actioneze in directia judecarii crimelor de razboi.
"SFORARUL" PATRASCANU. Pregatirea procesului in care "capul de afis" il tinea Ion Antonescu a avut loc mai degraba "in culise". Inca din februarie 1945, pe cand inculpatii se aflau la Moscova, a inceput redactarea actului de acuzare (avea nu mai putin de 200 de pagini). Pentru "reusita" sa, au fost operate si cateva modificari in textele legislative din acea vreme. Astfel, in art. 18 alin. 3 din Legea 312/1945 se stipula ca urmarirea si judecarea celor vinovati de dezastrul tarii sau de crime de razboi se puteau face doar pana la 1 septembrie 1945. Dar inceperea procesului Antonescu fusese stabilita la 6 mai 1946, data care, conform legii in vigoare, nu era legala. De aceea, in februarie 1946 s-a emis Legea nr. 61/1946, prin care termenul de 1 septembrie 1945 era prelungit pana la 1 iunie 1946. Fapt pentru care un proces cu 24 de inculpati si nenumarate capete de acuzare a fost judecat in mai putin de o luna. In plus, data procesului s-a stabilit abia dupa ce actul de acuzare a fost aprobat, ierarhic, de Consiliul de Ministri (2 mai) si dupa definitivarea completului de judecata (4 mai).
"IN NUMELE POPORULUI". De la inceput pana la sfarsit, prin organizare si desfasurare, procesul lui Ion Antonescu si a colaboratorilor sai a fost unul politic.
Faptele care stau la baza definirii acestui proces ca unul politic sunt numeroase si flagrante. Completul
