de gunoaie. Fie că este vorba de mărginimea Ferentarilor sau ieşirea din Pantelimon, fie că "alegi" intrarea prin zonele rezidenţiale, la capetele Bucureştiului s-au format adevărate cazemate de gunoaie. Fie că este vorba de mărginimea Ferentarilor sau ieşirea din Pantelimon, fie că "alegi" intrarea prin zonele rezidenţiale, la capetele Bucureştiului s-au format adevărate cazemate de gunoi ce ţin isonul unei capitale europene blestemate. "Au găsit-o copiii abandonată lângă pădure, lăsată de ţăranii care veneau demult… la târg. Au adus-o aici. I-am dat mâncare, am îngrijit-o, i-am pus nume". Cocuţa îşi face veacul în Băneasa de ani de zile. Pe Ionescu de la Brad. Căţeluşa trăieşte pe maidanul de gunoaie, printre peturi, pungi cu resturi gospodăreşti şi cutii de sardine şi arareori ciuleşte urechile ciufulite când i se întinde câte un codru de pâine. Spre deosebire de maidanezii din centru, Cocuţa nu cotrobăie printre pungile ghiftuite aruncate la marginea drumului. Se îndoapă zilnic doar cu mezeluri de pe lângă vilele din vecinătate. De fapt, bogătaşii sunt la doar doi paşi. "Nu le pasă, mamă! În curtea lor fac alţii curăţenie, în rest, Dumnezeu cu mila", spune acuzator o localnică. În semn de dispreţ, zidurile de beton ale conacurilor boiereşti se înalţă parcă, de pe o zi pe alta, cu un pas înaintea muşuroaielor de gunoi.
Indiferent de măsuri, gunoaiele câştigă întotdeauna
La intrarea "Chitila" în Bucureşti, oamenii se plâng de gropi. De gropile de gunoi. "Te gândeşti să nu-ţi rupi maşina în găurile din asfalt şi eşti sufocat cu mirosuri insuportabile în timp ce asculţi muzică", spun şoferii. Localnicii "districtului" din partea de nord-vest a Bucureştilor susţin însă că mirosul vine... din cimitir. "Este cimitirul aici şi întotdeauna miroase urât". Gunoaiele sunt chiar sub nasul lor, pe marginea drumului sau lângă "patul" de la poartă, dar nime
