- Diverse - nr. 95 / 17 Mai, 2006 Cine isi face drum prin zona de sud a municipiului, pe dealurile dinspre est, din fata Combinatului "Azomures", poate a zarit o turma de oi. O stana, un mod de trai, o activitate, atat de departe de tumultul urban si, totusi, atat de aproape de forfota de zi cu zi. Intram in vorba cu pastorul, un barbat tanar, inalt, in plina vigoare, dar si foarte calm, cu o privire senina. - Sunteti in trecere cu oile sau aveti stana in apropiere? - Stana e chiar aici, veniti s-o vedeti. O vedem. Cateva constructii din lemn, destinate activitatilor specifice, dar si locuinta, stralucesc de curatenie. Apoi aflam mai multe: - Seful stanei sunt eu, baciul, cum spunem noi. Ma numesc Ioan Ormenisan, sunt din Saulia de Campie, impreuna cu familia care ma ajuta la munca: sotia mea, Ionela, baiatul, Ionut, de 10 ani, elev in clasa a III-a, si fiicele gemene, Crina si Narcisa, de 7 ani, eleve in clasa intai. Mai avem si doi angajati la stana, Fekete Alexandru, din Iernut, si Rosca Adrian, din Buzau. - Cum e munca la stana, e grea sau usoara? - Pentru noi munca aceasta e placuta, nu simtim oboseala, o facem din obisnuinta. Eu, de mic copil, am crescut in preajma oilor si imi place munca asta. - Ce inseamna o zi de munca la stana? - Ziua de lucru incepe la ora 4 dimineata cu mulsul oilor, se strecoara laptele, sotia incepe sa prepare casul, ceilalti avem intretinere la stana. Un cioban merge cu oile la pascut, restul raman sa prepare casul, urda, strecoara zerul. La ora 12, se vine din nou cu oile la muls, apoi, din nou, la 18,30. Se repeta aceleasi activitati. Ziua de lucru seincheie intre orele 22.30-23, in fiecare zi, din 23 aprilie pana in 6 decembrie. - Nu aveti parte de prea mult confort aici? - Ce-i drept, nu avem curent electric, iluminam cu o lampa de petrol. Avem totusi telefon mobil, un televizor alimentat de la acumulator. Viat