Romania are probleme cu aderarea la UE din cauza deficientelor sale structurale, dar si a iresponsabilitatii, coruptiei, neprofesionalismului si conservatorismului guvernarilor de pina acum Pina la urma, ziua de ieri nu a fost o zi istorica. Mult asteptatul Raport de Monitorizare al Comisiei Europene nu fixeaza o data certa a momentului aderarii, iar evaluarile privind performantele Romaniei sint amestecate, pretindu-se la interpretari dintre cele mai diferite. Dupa ce, timp de mai mult de un an, am discutat obsesiv despre "momentul decisiv din mai 2006", aflam acum ca, de fapt, abia in octombrie vom avea marea veste. Iar atunci cine stie ce vom mai afla. Nici documentul publicat ieri de Comisia Europeana nu are mai nimic din maretia unui document istoric ce poate fi citat in manuale. Este doar un document tehnic, corect intocmit si echilibrat in ton. Care, sintem constienti de acest lucru, putea fi chiar mai sever decit este, pentru ca stam inca foarte rau intr-o multime de domenii. Totusi, Raportul isi disimuleaza foarte subtil, prin tehnicismul sau, caracterul politic. Avem in fata un document de compromis, adresat in egala masura euroscepticilor si euroentuziastilor. Nu multumeste pe nimeni in mod special, dar nici nu provoaca nemultumiri majore. Euroentuziastii pot fi multumiti ca aderarea Romaniei si Bulgariei nu este pusa la indoiala, iar scepticii, ca aprehensiunile lor au fost luate in calcul, Comisia luindu-si precautii suplimentare inainte de a da verde extinderii. Justitia si lupta impotriva coruptiei sint principalele zone de progres, dar si cele mai instabile si periculoase din perspectiva urmatoarei evaluari. Asa cum lucrurile s-au schimbat in bine intr-un timp scurt, la fel de bine putem sa o luam razna in intervalul pina la ultimul (speram) raport. Lectia ultimilor ani, si pentru Romania si pentru Bulgaria, a fost ca situatia este oricind reversibila