Cele 86 de case care pâna in urma cu câteva luni erau lasate in paragina sau erau parasite, in comuna doljeana Macesu de Sus, sunt acum ocupate de sinistrati. Sensibilizati de tragedia familiilor care au ramas fara acoperis deasupra capului, multi dintre localnici isi impart locuintele cu sinistratii. Focar de infectie. Asa s-ar putea descrie pe scurt conditiile din satele doljene prin care Dunarea a facut ravagii, acoperind si distrugând locuintele a mii de oameni. Aerul este irespirabil, insectele roiesc, iar santurile si strazile sunt invadate de broaste, serpi si sopârle. Localnicii s-au obisnuit, pentru ei nimic nu mai pare iesit din comun. Unii s-au intors deja la gospodariile lor, iar altii asteapta retragerea apelor in totalitate pentru a pleca la ei „acasa“. Sensibilizati de situatia vecinilor lor, aflati la doar câtiva kilometri distanta, locuitorii din Macesu de Sus au sarit in sprijinul sinistratilor. Nu a existat aproape nici o gospodarie in care sa nu fi fost primit cel putin un sinistrat, cu familia lui si o parte din lucrurile salvate din locuintele inundate. Toti si-au deschis portile pentru a-si adaposti rudele sau vecinii. 1.300 de sinistrati au fost cazati in Macesu de Sus. Dintre acestia, in prezent mai sunt doar 420. Au venit din toate localitatile vecine si au cerut ajutor si adapost: din Bistret, Plosca, Sapata si Macesu de Jos. Ion Chirea este un barbat in vârsta, cu o gospodarie si o casa modeste, dar care nu a inchis portile când sinistratii i-au solicitat adapost. „Am primit o familie din Macesu de Jos in casa mea. Au venit cu toale, cu bucatele salvate de prin patule. Doua saptamâni le-am oferit adapost si dupa puterile mele am incercat sa ii ajut. Mi se rupea sufletul când ii vedeam ca nu isi gasesc locul, nu stateau nici cinci minute linistiti fara sa nu vorbeasca despre casa lor, fara sa nu intrebe daca nu cumva apa s-a mai retras. De-