Admiterea noastra in UE, departe de a fi un cadou, chiar trebuia sa se intimple. Cei care se mai opun inca au in fata amenintari mai mari decit problemele noastre. Pentru ca tarile Uniunii Europene descopera, incetul cu incetul, spectrul unui cosmar si mai serios.
Macar o data-n mama ei de viata Romania ar face bine sa zica mersi. Intram in UE, peste nici un an, si acest lucru se-ntimpla in ciuda a o groaza de probleme. Ale noastre, dar si ale lor. Da, decizia ferma urmeaza in toamna.
Dar cine si-ar fi imaginat. Daca e sa fim onesti si modesti, ne-am aminti si am recunoaste ca decizia de ieri a Comisiei Europene nu intra pina de curind nici macar in calculele celor mai optimisti dintre noi.
Furati de bulibaseala politica interna si de vestile rele din ograda lor, ne pregateam cu sirg pentru o noua vaicareala nationala. Si, evident, pentru rafuielile de rigoare. Nu ne facem iluzii. Tinguiala si tirguiala cu merite si vinovati vor continua, dar vorbim deja de un alt film. Unul in care Romania isi poate permite sa ceara si drepturi de autor.
Pentru ca, asa cum vom incerca sa argumentam in continuare, in ciuda multor aparente, admiterea noastra in UE, departe de a fi un cadou, chiar merita sa se intimple. Iata de ce. Pentru vest-europeni, largirea UE n-a fost nicicind o veste prea buna.
Frica de “barbarii” din est, desi rar recunoscuta ca atare de europoliticieni, a batut si bate in continuare orice alt sentiment. Pe cit ne temeam noi ca nu vom mai apuca sa le calcam pragul, pe atit se temeau si ei c-o vom face cu-adevarat.
S-a-ntimplat cu atit mai rau cu cit intre timp le mai intram si pe geam, prin curtea din spate. Ani de zile le-am furnizat toate ingredientele unui veritabil cosmar. Numai ca, paralel cu aceasta joaca de-a hotul si prostul, tarile Uniunii Europene descopera, incetul cu incetul, spe
