Ieri dimineata nimeni nu putea sa spuna exact care va fi recomandarea finala a raportului Comisiei Europene cu privire la data aderarii Romaniei la UE. Oficialii de la Bucuresti erau totusi increzatori atunci cand vorbeau de stadiul pregatirilor pentru ca 1 ianuarie 2007 sa devina fezabil pentru noi. Toate intalnirile din ultimele zile au avut in centrul discutiilor instrumentul cel mai facil de masurare - steagul, reprezentand zonele de ingrijorare, din abordari nelipsind dorinta de a reusi inlocuirea steguletului rosu cu steguletul galben sau, in cel mai fericit caz, cu steguletul verde. Pana in ultima clipa s-a sperat ca solutia de compromis la care au ajuns comisarii europeni sa fie pe masura asteptarilor Bucurestiului. Dincolo de optimismul specific politicienilor romani, s-a putut constata totusi o stare de neliniste, tensionata, as putea spune, in randul guvernantilor, probabil din cauza luarilor de pozitie avute de unii oficiali europeni cu privire la unele restante cuprinse in evaluarea facuta de Comisie in raportul sau din octombrie 2005. Asta in conditiile in care din proiectele actualului raport reiesea clar ca Romania a scapat de acele "stegulete rosii" care ar fi putut atrage activarea clauzelor de salvgardare si, implicit, amanarea aderarii cu un an. Inainte de ora cand comisarul pentru Extindere Olli Rehn era asteptat sa prezinte la Strasbourg rapoartele de monitorizare privind Romania si Bulgaria, discutiile se invarteau in jurul celor trei variante de aderare propuse de Jose Manuel Durao Barroso. Prima era recomandarea de aderare la 1 ianuarie 2007, deci totul este perfect, a doua, posibilitatea aderarii in 2008 din cauza Bulgariei, pentru ca guvernul de la Sofia nu si-a facut temele corect, iar a treia varianta, conform prognozelor facute de acelasi Barroso, consta din aderarea in 2007, dar cu conditii dure. Cu alte cuvinte, "bine, puteti adera la