Cum se stie, la inceputul acestei primaveri tineretul studios (vorba vine!) al Parisului a protestat energic (si violent) impotriva unei incercari a guvernului legitim ales de a reforma piata muncii. Multi dintre economistii francezi si europeni au tot repetat ca acel „contract al primei angajari“ care a involburat strazile Cartierului Latin era o masura benefica si necesara pentru sanatatea economiei din Hexagon. Degeaba. Tinerii nu l-au vrut. Nu e clar daca toti cei iesiti in strada erau studenti (in opinia mea, nu erau). S-au produs incaierari cu politia si vandalizari de vitrine si automobile. Saptamâni la rând, Franta a fost semiparalizata. Pâna la urma, guvernul a cedat - dar e greu de spus daca a trecut criza. Asa este intr-o democratie, crizele sunt subintelese. Totusi, daca acest lucru se petrecea in România - adica respingerea violenta, de catre mase, a unei reforme propuse de guvern -, cred ca ar fi fost un bun motiv pentru Comisia Europeana sa ceara amânarea aderarii tarii la UE. Recent, in Italia a iesit la iveala o monstruoasa masinatiune, intr-unul dintre domeniile cele mai frumoase si mai glorioase ale sportului italian din ultimul secol: fotbalul. Buba s-a spart la Juventus Torino, unde Luciano Moggi (directorul executiv al clubului) era capul unei retele impresionante de masluitori. Pariuri clandestine, donatii suspecte, contracte in afara legii, jucatori transferati in conditii cu cântec, sume nedeclarate fiscului, arbitri numiti pe sprânceana, rezultate decise la masa verde - toate acestea par a contura cea mai dezastruoasa bestelire a spiritului sportiv din ultimul secol (daca nu mai mult). Nici nu stii ce este mai grav: ca aceasta cangrena exista de decenii intr-un campionat considerat a fi unul dintre cele mai frumoase si mai valoroase ale lumii fotbalistice. Sau ca exista temerea (pe cale de a fi confirmata) ca Juve nu era singurul cap al cara