din propria-i cenuşă, bineînţeles!
Patronii însetaţi de cîştiguri au lovit din nou. De data asta, cu aviara - singura epidemie care reuşeşte cumva să bage în sperieţi mulţimea, deşi n-a omorît încă pe nimeni (cel puţin nu în Europa). Dar nu gripa e subiectul pasiunii mele de săptămîna asta, ci modul ei de tratare. În media, nu la pat.
Prima constatare: virusul pare că n-are nici o vină. Nimeni nu se ia de el, care a venit cu gînduri ucigaşe din Asia, cu perfidie orientală şi maniere (încă) atavice. Unde te uiţi, aviara e o problemă guvernamentală, de parcă Guvernul ar fi creat H5N1 în fabrica de arme biologice de la Cugir (dau un exemplu imaginar). Mai mult, răspîndirea lui e socotită o problemă eminamente bucureşteană, chiar dacă, mai mult ca sigur, pătrunderea în crescătorii a fost provocată de neglijenţa unui muncitor prost motivat sau pur şi simplu leneş, dintr-un orăşel din Transilvania.
Am însă o teorie nouă. Avem aviara pentru că avem capitalism. Cum adică? Simplu: reintrarea pe piaţă a virusului este o combinaţie letală între portofelele anorexice ale românilor şi planurile de afaceri ale marilor reţele de retail. Să vă explic: Cumpărătorii îşi doresc preţuri mai mici. Lanţurile de retail le promit exact asta şi se bazează pe puterea lor de negociere să scoată acest preţ de la producători. Altfel spus, îi strîng de gît să facă reducerile promise clienţilor. Aceştia, la rîndul lor, trag în jos de cheltuieli - şi cîteodată asta înseamnă medicul veterinar sau muncitorul calificat (out!). E un mecanism care stimulează consumul (de-aia se şi numeşte societate de consum), dar, cînd productivitatea muncii pe angajat nu creşte, duce la sărăcirea celor care muncesc. Observaţi clişeul socialist - e pus acolo cu un rost: să vă aducă aminte de vremurile bune cînd exploatarea omului de către om lipsea (împreună cu ouăle de ciocolată Kinder şi guma Wrig
