Postul TVR1 a prezentat un bun documentar sub genericul „Nihil sine Deo“, realizat de Marilena Rotaru si consacrat aniversarii a 140 de ani de la venirea pe tronul Romaniei a dinastiei Hohenzollern. Interviuri cu membri de azi ai Casei Regale, in frunte cu Regele Mihai si Regina Ana, documente de arhiva, dar si comentariile istoricilor Neagu Djuvara si Ioan Scurtu au conturat locul, dar mai ales rolul extrem de important al monarhiei in dezvoltarea si modernizarea Romaniei. Dincolo de perceptia de azi, dupa 40 de ani de comunism, asupra monarhiei si a membrilor Casei Regale.
Pe fondul intregii istorii a ultimului secol si jumatate, nu putem omite faptul ca independenta Romaniei a fost obtinuta sub sceptrul lui Carol I, iar Regele Ferdinand si Regina Maria au fost printre protagonistii celui mai important moment al istoriei romanesti: Marea Unire din 1918. Pe fondul vinzolelilor politice, de ieri si de azi, institutia regala a functionat, cu toate sincopele inerente, ca un garant al democratiei. Sa nu uitam asta, dincolo de patimile partizane si de optiunile republicane de astazi ale unei majoritati adaptate la contingent si cvasiindiferente la trecut. La capitolul memorie colectiva nu stam foarte bine fata de alte popoare balcanice. Sigur ca exista si partea buna a acestei situatii: daca nici binele nu a fost dus pina la capat, nici raul nu s-a impus definitiv. Conjuncturalul si folosirea intensa a „oportunitatilor“, valorificarea in exces a „imediatului“ ne-au obligat sa nu stim sa construim pe durata lunga a istoriei.
Sigur ca, adaptindu-ne la „descurcareala“, am stiut sa evitam, poate, catastrofe si mai mari. Dar am trait urit, se vede azi cu ochiul liber si prin ochii camerelor de luat vederi, care ne insiruie pe micul ecran un panopticum, mai mult sau mai putin deformat al actualitatii. Deviza Casei Regale a Romaniei – „Nihil sine Deo“
