Un cetatean, caruia ii era cam foame si dorea sa manânce ceva mai de soi, a incercat sa intre intr-un local mai select. La usa, i s-a spus politicos ca nu are o tinuta corespunzatoare. „Aveti pantalonii rupti in fund, pantofii scâlciati si gulerul camasii jegos. In plus, mirositi urât in mai multe locuri decât permite legea“. Cetateanul s-a dus in târg la Romanesti si si-a cumparat un pardesiu strain si aproape nou, lung pâna-n pamânt, si care se incheia chiar sub barbie. In plus, a mai turnat pe el niste deodorante de marci straine cunoscute, cum ar fi „democracy“, „justice“. S-a dus din nou la acelasi local; cei de la poarta s-au facut ca ii accepta onorabilitatea si l-au primit. Numai ca l-au asezat la o masa in fundul localului, lânga o fereastra deschisa, prin care intra aer proaspat. Povestea nu spune ce s-a intâmplat mai departe, atunci când efectul deodorantelor a disparut si când cetateanul a fost nevoit sa se descheie la pardesiu. Cam tot o astfel de poveste este si posibila intrare a României in UE. Inspirati de Arghezi care, „Din bube, mucegaiuri si noroi / Iscat-a frumuseti si preturi noi“ ai nostri „au iscat o tara aparent acceptabila si pretuibila“, acoperind bubele, noroaiele, mucegaiurile si turnând „odicolon“ peste gunoaie urât mirositoare. Cei din UE s-au facut ca nu vad toate acestea si ne-au promis ca ne vor primi, dar, pâna-n toamna, macar sa ne taiem unghiile si sa ne schimbam ciorapii. Se pune intrebarea: ce rost are sa aderam la o comunitate care are si ea destule greutati si imperfectiunile ei? Raspunsul este ca „relele“ lor sunt superioare „binelui“ nostru. Desigur, avem o posibilitate larga de optiuni. Ca aceea a lui Adam atunci când Dumnezeu i-a permis sa-si aleaga femeia care-i place. Diverse categorii ale populatiei privesc diferit viitoarea (posibila) aderare. Pentru politicieni va fi un prilej de a realiza un capital electoral suplime