Ce finală! Ce meci! Ultimul act al Ligii Campionilor sezonul 2005/2006 a fost unul al viselor împlinite. Nu doar pentru suporterii uneia sau ai celeilalte finaliste, ci pentru toţi cei care iubesc fotbalul adevărat şi pe cei care l-au transformat în artă. Şi unde era mai nimerit să aibă loc o astfel de confruntare decât la Paris, capitala istoriei şi a frumosului sublim. Exact punctele de reper ale întâlnirii dintre FC Barcelona şi Arsenal Londra. O finală care va rămâne întipărită în manualele acestui sport, o finală care a arătat tot ce are mai deosebit jocul cu balonul rotund. Catalanii, conduşi de cel mai valoros jucător al planetei, Ronaldinho, au câştigat miercuri seara prima competiţie continentală după un meci dramatic, în care oricine putea fi acela care ridică deasupra capului trofeul.
Eroul Belletti
Primii care au încercat să schimbe destinul finalei au fost londonezii. După două tentative nereuşite ale inegalabilului şi inepuizabilului Henry (min.4), acelaşi atacant, care se pregăteşte să devină idol pe ,,Camp Nou", centrează perfect pentru Campbell, care catapultează mingea în plasă cu capul. 1-0 în minutul 37, când ,,tunarii" erau deja în zece, după eliminarea portarului Lehmann. Eto'o are egalarea în bocanc în prelungirile primei reprize, dar rezerva Almunia respinge în bară. După pauză, spaniolii sunt peste tot, dar adversarii nu sunt de acord cu egalarea. Cu 15 minute înainte de final, Arsenal era încă în avantaj. Nu a fost de accord cu acest lucru Larsson, care a trimis două pase magistrale ce au decis soarta meciului. Beneficiari: Eto'o (min.76) şi fundaşul Belletti (min.80), ultimul devenind eroul unei finale în care Arsenal nu a mai avut gaz pentru a mai schimba ceva. O finală ce a opus cele mai frumoase formaţii ale sezonului. Singurul regret a fost că una trebuia să piardă.
FC Barcelona
Valdes – Oleguer (71 Belletti),
