Lunea trecută, la începutul zilei, fluxurile de ştiri lîncezeau ca întotdeauna după un week-end fără focare de aviară, inundaţii spectaculoase sau declaraţii "orbane". Vestea îmbolnăvirii preşedintelui a picat ca o mană cerească pentru redactorii care se chinuiau să găsească o convocare mai cu ştaif la o procuratură, o gîlceavă cît de cît picantă pe culoarele Parlamentului, un accident mai cu tîlc pe şoselele patriei. Fericiţi ştiriştii de serviciu, mai ales că urma o conferinţă de presă ţinută de doctorul Oprescu, personaj slobod la gură şi degrabă vărsător de subînţelesuri haioase.

Pînă seara, carele de reportaj au zbîrnîit, talk-show-urile au vociferat, publicul a aflat ce este şi la ce serveşte o hernie de disc; că nu se vindecă fără operaţie - dar că se poate opera cu laparoscopul (aici au fost nişte dispute, unele şcoli de gîndire susţinînd să se acţioneze la paroscop); că oricum preşedintele va fi înapoi la lucru după 48 de ore, după ce se va fi operat la Universitar.

Mai pe înnoptat, lucrurile s-au complicat, căci a apărut o a doua comisie (unii zic că asta era prima, cea dinainte fiind necostituţională), care a zis că operaţia nu trebuie făcută la Universitar (unde mişună microbii prin blocul operator), ci la Bagdasar (unde e cel mai mare chirurg obosit din ţară), dar că, de fapt, va avea loc la Viena, unde sînt cele mai tari laparoscoape (sau medicii cei mai tari la paroscoape). Alte care de reportaj, alte talk-show-uri, alţi experţi. Şi-au expus punctele de vedere tot felul de persoane competente - medicul lotului de gimnastică, o doamnă care se operase de hernie acum trei ani, meşterul care zugrăvise blocul operator, un domn care tocmai trecea pe acolo. S-a glosat enorm pe tema salamului cu soia (varianta "noi ne operăm cu bisturiuri neaoşe"), nimeni n-a întrebat dacă într-adevăr nu există în ţară săli de operaţie aseptice, care e numărul l