- Editorial - nr. 96 / 18 Mai, 2006 In sfarsit, am trecut si de hopul Raportului de tara, care, in ciuda unor sumbre previziuni, n-a fost atat de ingrat. Din contra, ni se pare ca am fost tratati cu grija, ca niste parteneri de incredere, dovada ca atmosfera de incrancenare ce domina mai anii trecuti dezbaterile, in cazul Romaniei, in Parlamentul European a disparut. La aceasta ora nu avem la indemana toate informatiile asupra climatului general de la Strasbourg, din dupa-amiaza zilei de marti, 16 mai, de la prezentarea documentului amintit (probabil vor mai fi fost ceva voci stridente). Imbucurator este faptul ca alaturi de conducatorii Comisiei Europene: Josep Barroso, presedinte si Olli Rehn, comisar cu integrarea, am avut o sustinere puternica din partea celor trei mari grupuri parlamentare, care la ora actuala determina cursul politic al Uniunii Europene. Este vorba de hans Gert Poetering, seful grupului Partidului Popular European, Martin Schultz, reprezentantul Partidului Socialist European, si Graham Watson, din partea grupului Liberal-Democrat. La aceste forte s-au mai adaugat actualul raportor pentru Romania in Parlamentul European, Pierre Moscovici, cat si fostul raportor, de acum bine cunoscut romanilor, baroneasa Emma Nicholson. Trebuie sa recunoastem ca atat continutul Raportului, cat si dezbaterile ne sunt favorabile. Gestul Comisiei Europene si al Parlamentului a fost unul de incurajare. In consecinta, s-a mers pe varianta cea mai potrivita noua, si cea mai rezonabila, stimulativa in acelasi timp, integrarea la 1 ianuarie 2007, cu anumite conditionari, care, practic, ele in sine, nu sunt cine stie ce, iar tandemul a fost pastrat. Desi nu s-au facut delimitari si nominalizari precise, Raportul a scos in evidenta, in mod destul de pregnant, avansul Romaniei fata de Bulgaria. Asa de pilda, daca in cazul Bulgariei numarul steguletelor rosii a scazu