Mircea Roman
Nascut in 1958
Studii: Academia de Arte Plastice „Ion Andreescu“, Cluj-Napoca
Premii:
1988 – Premiul „Atelier 35“, Bucuresti
1992 – Marele Premiu la Trienala de Sculptura de la Osaka
1993-1994 – Delfina Studio Londra
In curtea interioara a Muzeului Taranului Roman este deschisa, pina pe 15 iunie, expozitia sculptorului Mircea Roman. Asa cum imi spunea autorul, expozitia reprezinta proiectul propus si respins de catre Ministerul Culturii pentru prezenta romaneasca la ultima Bienala de la Venetia. Ma gindesc care au fost criteriile culturale ce au determinat optiunea pentru ceea ce ne-a reprezentat, la o manifestare a vizualului, prin absenta acestuia?
- O arta in care rolul principal revine obiectului
Nu este prima data cind spun si nu sint singura, sculptura romaneasca ofera si in acest moment o calitate plastica de mare consistenta. Despre Mircea Roman s-a vorbit destul de mult, mai ales dupa 1992, cind a obtinut Marele Premiu la Trienala de sculptura de la Osaka. Au urmat apoi mai multi ani petrecuti la Londra, iar acum, Mircea Roman a revenit si are un atelier in Bucuresti.
El apartine generatiei ’80, generatie de artisti pentru care alternativa intre mijloacele traditionale de expresie si noile medii capata consistenta. Nu este cazul lui Mircea Roman. El ramine angajat unei arte in care rolul principal revine obiectului, materialitatii, dar ceea ce face ca el sa nu iasa din „trendul“ generatiei sale este felul cum gindeste, cum dezvolta relatia imagine-spatiu.
Cunoscind lucrarile lui Mircea Roman, in expozitia de la Muzeului Taranului Roman surprinzatoare este prezentarea. O constructie paralelipipedica din otel, un spatiu complet obturat, un coridor pe care vizitatorul este invitat sa-l parcurga. Pe ambele parti, suspendate pe acesti pereti, strajuiesc personajel
