Ovidiu PECICAN
Imberia
Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti,
2006, 240 p.
Din 1990 Ovidiu Pecican publica asiduu si pe mai multe fronturi. Istoric de formatie, explorator al evului mediu romanesc si remarcabil cunoscator al lui B.P. Hasdeu, interesat de europenistica, autorul dovedeste ca se simte in largul sau deopotriva pe teritoriul eseisticii si al criticii literare (volumul de „contributii la istoria literaturii romane“, Rebel fara pauza, aparut in 2004, merita semnalat), ca si in zona „sensibila“ a fictiunii. Ovidiu Pecican pare a fi un reprezentant tipic al spiritului ardelean. Ca autor de studii academice ilustreaza perfect profilul cercetatorului format la scoala clujeana: sobru, aplicat, sistematic, atent la amanunte, scrupulos, atras de proiecte cu o anumita anvergura.
In calitate de critic literar recurge cu consecventa la depozitul de memorie si la instrumentele istoricului literar, ceea ce se intimpla mai rar in scrisul comentatorilor regateni, predispusi la improvizatii si la survoluri impresioniste. Ca publicist si polemist se implica serios in discutii pe tema spinoasa a identitatii nationale, intotdeauna actuala in mediile ardelenesti. O tema pe care, fireste, nici prozatorul Ovidiu Pecican nu ar putea sa o ocoleasca. Condeiul sau linistit, asezat, fara zvicniri uluitoare, dar si fara mari deficiente, descrie – in maniera necalofila definitorie pentru proza ardeleana – o lume impregnata de obsesia eticului, a dezbaterilor pe teme morale si identitare.
Ovidiu Pecican nu se fereste de asa-numitele „teme majore“, nu are complexele scriitorului care vrea sa fie in pas cu moda literara a zilei.
Si foarte bine face. Scrie curat, firesc, in acord cu sine si cu interesul sau constant pentru istorie, realitate sau pentru sondajul in straturile abisale ale psihicului uman. Imberia, a sasea carte
