Conferinta Madalinei Diaconu, doctor in filozofie si cadru didactic la Universitatea din Viena – Spiritul care adulmeca sau Nasul filozofilor. Istoria unei anosmii – si cea a lui Mihail Neamtu, doctorand in teologie la King’s College din Londra – Crestinismul timpuriu si orizontul sau eshatologic (Heidegger vs. Lacoste) au avut loc in ciclul de intilniri filozofice organizate, de la sfirsitul anului trecut, la Casa Lovinescu (bulevardul Kogalniceanu nr. 49) de Societatea Romana de Fenomenologie. Moderator a fost Cristian Ciocan, editor fondator al jurnalului roman de fenomenologie Studia Phaenomenologica. Casa Lovinescu se alatura, astfel, sediului NEC pe harta bucuresteana a celor mai serioase si prizate gazde ale umanioarelor.
Om al acestei lumi, am ascultat conferinta tinarului teolog Mihail Neamtu despre imaginarul eshatologic al Noului Testament, cu referire mai ales la textele pauline (I si II Tesaloniceni), asupra carora Martin Heidegger s-a oprit in Phänomenologie des religiösen Lebens, ca si discutiile ce au urmat, cu convingerea ca Occidentul crestin are, de fapt, doua mari episteme pe care le-as desemna altfel decit a facut-o Michel Foucault: prima este aceea a culturii traditiei, manifestata la modul suprem in teologie, iar cea de-a doua, cea care incepe, dupa cum spunea un filozof german, atunci cind ziarul inlocuieste Scripturile in mina occidentalului proaspat trezit dimineata, este aceea a culturii noului – individualista – manifestata la modul suprem in, evident, mass-media. Paradoxal, poate, in aceasta noua cultura mai mult sau mai putin protestanta, deconstructionismul este ultimul strigat al traditiei, din motivul simplu ca, pentru a demola o constructie, trebuie sa-ti amintesti cum a fost ea construita.
- Cronos si kairos
Mi-ar fi greu sa relatez discutia care a avut loc vineri la Casa Lovinescu – interve-nientii
