un caz din lumea literară comunistă

Ce ar fi lumea literară de la noi şi de pretutindeni fără zvonuri şi bîrfe? În perioada comunistă însă, zvonurile, bîrfa şi rumorile contribuie la dezinformarea programată şi la crearea unei atmosfere de haos şi confuzie generalizate. Nu acesta era scopul lansării zvonului că editurile deţineau liste de cuvinte interzise (negat astăzi de mai mulţi editori), al rumorilor despre "fuga" Anei Blandiana din ţară, despre Goma sau alt scriitor incomod, ori al celor care au circulat în legătură cu moartea lui Nicolae Labiş şi a lui Marin Preda?

Unul din mijloacele cele mai eficiente de bruiaj al reperelor a fost în anii 1970-1980 revista Săptămîna, unde zvonul instituţionalizat şi calomnia făceau regula generală. Conflictele violente dintre "grupul Eugen Barbu", directorul revistei Săptămîna, şi o parte a membrilor Uniunii Scriitorilor sînt cunoscute. Barbu, care beneficiază de o puternică poziţie în spaţiul literar şi politic, asigurată în primul rînd de calitatea de membru al Comitetului Central, nu se sfieşte să folosească revista pentru a intimida tabăra adversă. Nu este de mirare că, în acest context literar viciat, polemica din jurul plagiatului din volumul III al romanului Incognito se transformă în calomnie, atacuri şi răzbunări personale. Istoria este învăluită de zvonuri, perpetuate şi astăzi, ceea ce face dificilă descifrarea ei deplină, deşi documentele de arhivă aduc puţină lumină în acest sens. Se pare că unii scriitori şi critici profită de ocazia plagiatului pentru a expune un caz exemplar şi a-l utiliza în încercarea de a slăbi poziţia lui Barbu şi de a opri abuzurile acestuia.

Persoane din lumea literară (care au acceptat să vorbească despre acest caz, dar vor să-şi păstreze anonimatul) pretind că "afacerea a fost orchestrată". Ar fi vorba de o punere în scenă organizată de Geo Bogza pentru a-l comprom