* Cînd cu happening-ul de pe str. Artur Verona - despre care a scris Cristi Neagoe la "artivismele" sale -, revista Igloo a ieşit în stradă cu o ediţie, "Ziar de arhitectură", care se distribuia gratuit trecătorilor. Am citit/văzut (publicaţia este scoasă de arhitecţi, deci arată bine!) foarte multe lucruri interesante: un dosar "Bucureştiul şi arhitecţii", o pagină despre "Patru proiecte urbanistice ale Primăriei Municipiului Bucureşti", o alta despre "Iniţiative rezidenţiale private", un articol intitulat "Banca Chrissoveloni sau Ťhigh tech Palladian»", un altul despre "Cea mai veche casă din Bucureşti" (= evident, Casa Melik de pe str. Spătarului, construită pe la 1760), în fine, un material tulburător - "Case care plîng" - despre ce se întîmplă cu un "Patrimoniu în derivă"; citez din articolul "Lamentări", semnat de arh. Corvin Cristian: "Cupiditatea şi lipsa bunului-simţ, ca să nu mai vorbim de cultură, a unor investitori, legiuitori şi, nu în ultimul rînd, arhitecţi tinde să depăşească în rezultate furia demolatoare a perioadei comuniste. (...) Bucureştiul dispare, casele mor şi, în ce priveşte imaginea Capitalei noastre, ne îndepărtăm pe zi ce trece de Europa, iremediabil. (...) Va fi prea tîrziu cînd vom realiza că investiţiile se puteau face şi fără distrugerea unor nuclee istorice de civilizaţie urbană. Lista monumentelor istorice din municipiul Bucureşti cuprinde strict 2001 imobile. (...) Există străzi întregi de pe care nici o clădire nu este considerată de patrimoniu (ex.: Schitu Măgureanu, Popa Tatu, Dimitrie Racoviţă, Popa Savu, Emanoil Porumbaru etc.). În felul în care este concepută şi aplicată legislaţia în prezent, sub presiunea speculei imobiliare, astfel de străzi reprezentative pentru identitatea Bucureştiului pot dispărea peste noapte". (Apropo: am văzut, pe TVR Cultural, o reuşită emisiune despre "Nostalgii" în care, printre altele, era