La finalul perioadei de treizeci de zile in care s-a aflat in dezbatere publica, proiectul Strategiei de Securitate Nationala (in continuare, SSN) a fost asumat de CSAT, urmand a fi sustinut (conform procedurilor legale) de catre presedintele Romaniei in fata parlamentului. Dezbaterea publica a fost mai ales vizibila pe teme procedurale (formula adoptarii sale) sau strict politica, si mai putin sub forma unei analize pe fond a textului. De altfel, s-ar fi putut anticipa faptul ca in Romania persista sensibilitatea legata de domeniul, dar si strict de termenul de "securitate", care nu poate inca asuma intelesul sau international, ci, dimpotriva, trimite permanent la sistemul represiv comunist. Sub raport tehnic, drumul Strategiei putea ocoli dezbaterea publica, dar cu un risc politic substantial, data fiind sensibilitatea opiniei publice fata de tema. In numarul de fata, revista 22 continua grupajul despre pachetul legislativ afisat pe site-ul Presedintiei Romaniei. Proiectul Strategiei de Securitate Nationala, in noua versiune, este mai scurt si a eliminat o serie dintre cele mai vizibile erori continute de prima varianta publica. Ideea centrala a noului proiect, insuficient pusa in valoare, este legatura dintre securitate si prosperitate si, ca urmare, identificarea in text a majoritatii problemelor care stau in calea modernizarii societatii romanesti actuale. O asemenea abordare cuprinzatoare a securitatii nationale aduce insa cu sine riscul legitimarii interventiei sistemului de securitate in toate sectoarele sociale, motiv pentru care ar fi fost de preferat ca proiectul SSN sa includa garantii concrete privind limitarea unor posibile abuzuri. Aceasta amendare este cu atat mai necesara cu cat un astfel de text reprezinta o analiza de tipul "worst case scenario", care permite o gandire de genul unei permanente "stari de necesitate" in timp de pace. In privinta obie