Am constatat cu placere ca revista 22 a gazduit o interesanta polemica legata de criteriile de evaluare a performantelor stiintifice. Polemica a fost declansata de aplicarea unor criterii de tip scientometric - bazate in esenta pe baza de date a ISI (Institute of Scientific Information) - in domeniul umanioarelor. Imi permit sa intervin in aceasta dezbatere cu cateva precizari. Scopul sistemelor de evaluare - formarea clasei medii in lumea academica Scopul unui sistem rational de cercetare academica (universitati si institute de cercetare) nu este sa produca genii, dupa cum scopul invatamantului nu este sa produca olimpici, iar scopul capitalismului nu este sa produca miliardari. Ceea ce trebuie urmarit in toate aceste cazuri este crearea unei clase medii in afaceri sau in lumea academica. In acest scop, trebuie imaginate mecanisme de selectie a valorilor, care sa elimine cat mai multi impostori si sa retina cat mai multi oameni valorosi. Chiar daca sistemul va mai da rateuri, el trebuie sa fie comparat cu alte sisteme de evaluare care pot fi mai rele. Totdeauna se vor putea gasi contraexemple la orice sistem de evaluare, totdeauna se vor putea gasi personalitati ramase in istoria unui domeniu care nu s-au incadrat in sistemele uzuale de evaluare. Cred ca este contraproductiv sa folosim astfel de exemple; trebuie doar imaginate mecanisme de selectie a valorilor care sa elimine cat mai multi impostori si sa retina cat mai multi oameni valorosi. Peer Review Trebuie spus de la bun inceput ca sistemul de evaluare din tarile avansate din punct de vedere stiintific (in esenta, SUA si Europa de Vest) este asa-numitul peer review. Cand se scoate un post de profesor universitar (cercetator) la concurs, conducerea universitatii (respectiv, a institutului de cercetare) numeste o comisie de experti, formata din membri ai catedrei, la care se mai pot adauga si persoane din afara