- Cultural - nr. 97 / 19 Mai, 2006 Dric, toi, brambura, a ingreuia Am retinut dintr-un articol secventa "in dricul zilei", cuvant folosit mai rar, fiind popular si avand un sens figurat fata de alte sensuri ale vocabulei dric. Dric: punct culminant al zilei, al noptii, al unui anotimp; punct culminant al unei actiuni care se desfasoara in timp; miez, toi. Dric, plural dricuri: scheletul de sus al unui car (fara roti si loitre); cantitatea de obiecte, materiale etc. care se poate incarca pe un asemenea schelet. Prin Dorohoi, la dric, la timp, tocmai cand trebuie. Dric, vehicul special, tras de cai, care poarta mortul la groapa, car mortuar. Exista o expresie familiara: a fi pe dric: a fi pe sfarsite; a fi intr-o situatie grea; a fi gata sa esueze. Despre oameni: a fi la capatul puterilor; a fi pe duca, a se afla in agonie. Prin anii '50, era un cantec ironic adresat unui nume feminin: "… vedea-te-as moarta, cu dric la poarta si cai mascati". Am amintit pentru dric si sinonimul toi. Toi, plural toiuri, la singular: punctul culminant al unei actiuni sau al unui fenomen in desfasurare; un sens popular: partea principala, miezul unui lucru. Un alt sens (folosit si la plural): invalmaseala, incaierare, taraboi, zarva. Un sens invechit: ceata, stol, card, grup. Expresia: dupa toiul cuiva, pe masura, pe potriva cuiva. Citam dintr-un basm: "Feciorul babei se daduse… in dragoste c-o fata saracuta si frumusica, dupa toiul lui". Din proza eminesciana: "Fat-Frumos a plecat in lumea larga si-n toiul lui de voinic", adica dupa felul lui caracteristic. Pe la Baia Mare, in unele sate, verbul a toi, a certa pe cineva (cu blandete). Prin partile Nasaudului, verbul a toi, a face galagie, a produce zgomot; tipul de conjugare: toiesc. Intr-un articol de ziar, se scrie despre "brambureala din interiorul partidului". Substantivul brambureala este derivat de la adverbul famili