Astfel intitulez eu în mod convenţional paginile scrise de mână de autorul faimosului volum Troica amintirilor, Sub patru regi, - căruia, în anii trecuţi, distinsa sa soţie Doris, mi-a propus să-i scriu o prefaţă, - pagini pierdute, de curând regăsite... Concomitent, au fost date la iveală şi filele unei lungi nuvele dramatice, mai amplă, numită Prea frumoasa Angela...
Mă opresc deocamdată la paginile de istorie, propriu-zise, în care un scriitor veritabil depune mărturii asupra epocii sale trăite. Stilul prozei româneşti deseori suplinind ist
Admirând talentul autentic al lui Georgică, după cum stăruia să-i spun, prieteneşte, mă văd obligat să particip la publicarea în revista România literară a acestor memorii de epocă descoperite recent, punând de astă dată un titlu original, subliniat de mine, în cea de a treia frază a textului de excelent romancier al lui Gh. Jurgea, reprodus mai jos:
"Ce departe e de la gândul crud, venit nu se ştie de unde, până în vârful peniţei. E un drum lung, trudit, cu primejdii, cu ispite.
E toată aventura faptei scrise! în mintea noastră, evenimentele, amintirile se înghesuie, se îmbrâncesc laolaltă. Hârtia însă ne sileşte să le aşternem decisiv. După o orânduială mereu arbitrară. Nu trebuie să ne încredem în memorie. Ea e mereu gata să ne trădeze. De fapt, memoria funcţionează ca un televizor stricat. Imaginile se suprapun, se amestecă, în timp şi spaţiu. Pe urmă apare amănuntul care fixează.
Văd o stradă cu pomi bătrâni, dar fără frunze. E strada Domnească. îmi dau seama, fiindcă pe dreapta apare firma... (neclar, n.n.). Agitaţie mare, Lumea strigă, râde, se îmbrăţişează. Ba unii aruncă cu pălăriile în vânt. De nemărginită fericire. Au fugit nemţii! îmi declară un bătrân cu lornion având lănţişor dus după ureche... De, domnule, au pierit, aşa, peste noapte!... Au fugit şi bulgarii, şi turcii... Strad
