Conform sondajelor de opinie preelectorale, membrii Uniunii Crestin-Democrate (CDU) impreuna cu partenerii lor traditionali din Uniunea Crestin-Sociala (CSU) sperau sa castige alegerile parlamentare din Germania, in 2005, cu o majoritate confortabila, care sa le permita sa formeze un guvern de centru-dreapta, sa inlature de la putere alianta dintre Partidul Social Democrat (SPD) si Ecologisti si sa impuna reforme politice si economice de austeritate, considerate esentiale pentru revigorarea economiei germane. Surprinzator, blocul CDU-CSU a obtinut numai 35% din voturi. In mare parte, rezultatul modest al crestin-democratilor a fost consecinta performantei modeste a liderului CDU in campania electorala. Angela Merkel a speriat electoratul promitand sa reduca drastic ajutoarele generoase de la guvern si sa majoreze taxele pe valoarea adaugata. Ea a fost surclasata de fostul cancelar SPD Gerhard Schroeder, care a excelat in enuntari populiste si demagogice. In urma unor negocieri politice intense, incapabili sa rezolve dilema postelectorala prin asociere cu partidele parlamentare mai mici, crestin-democratii au fost obligati sa formeze un guvern de stanga-dreapta in coalitie cu social-democratii. Unii comentatori prezisesera ca, deoarece diferentele ideologice dintre cele doua partide majore sunt profunde, guvernul "marii coalitii" va functiona la un nivel "nesatisfacator" pentru cativa ani, dupa care se va destrama. Se pare ca ei au subestimat dibacia politica a noului cancelar. Originara din RDG, d-na Merkel a reusit sa se impuna cu abilitate in cadrul unui partid politic important, care avea multi alti pretendenti la functia de lider, si sa devina prima femeie-cancelar a Germaniei. Manevrand inteligent, in ultimele 6 luni, ea a condus guvernul coalitiei in asa fel incat a restabilit optimismul, increderea si vitalitatea societatii germane. Cresterea economica a Germa