- Istoric - nr. 97 / 19 Mai, 2006 Victoria Natiunilor Unite, in al Doilea Razboi Mondial, a permis marilor puteri aliate sa consimta reciproc - prin mijloace diplomatice secrete - la stabilirea noilor sfere de influenta teritoriala, ceea ce insemna "dreptul" si "libertatea" de a-si impune propriile ideologii in zonele con trolate. Tara noastra, conform intelegerilor survenite la Conferinta internationala de la Yalta (din februarie 1945), avea sa fie inclusa in acea parte geografica aflata sub ingerinta politica si forta militara a U.R.S.S.- un stat de esenta ateista, care, suprimand grosolan libertatea de gandire si exprimare, a declansat un amplu si violent proces de sovietizare a tarilor-satelit. Indiferent de metode si consecinte, Moscova a pus rapid in practica politica de comunizare a spatiului rezervat prin negocieri, urmarind cu predilectie generalizarea conceptului leninist privitor la formarea "omului nou" - fara credinta in Dumnezeu, caci, asa cum considera ideologul Marx, "religia este opiumul popoarelor"! _ si siluind societatea prin pervertirea autenticitatii traditiilor pana la stergerea identitatii nationale. Din aceasta perspectiva se poate intelege de ce, in istoriografia contemporana, este atat de uzuala sintagma "lagarul sovietic". Pentru poporul roman, al Doilea Razboi Mondial a insemnat trecerea de la regimul monarhic - in care statul se ghida dupa conceptia NIHIL SINE DEO (NIMIC FARA DUMNEZEU) _ la regimul comunist, caracterizat in ansamblul sau de o politica "sistematic antireligioasa si anticulturala". In acest context, ca si in alte tari din centrul si sud-estul Europei intrate sub incidenta ateismului ideologic de sorginte sovietica, institutia Bisericii Ortodoxe Romane s-a vazut nevoita a se confrunta cu o severa prigoana a statului totalitar. De la noul context politic, cu care se confrunta poporul nostru (preponderent ortodox), nu ave