Secretarul de stat american Condoleezza Rice spunea intr-un discurs recent ca o strategie presupune sa intelegi incotro se indreapta istoria si sa-i dai un branci in acea directie. Este o viziune hegelian-conservatoare, naturala pentru un membru important al Administratiei Bush. Fara sa fi meditat la sensul istoriei precum un provost (un fel de prorector) al Universitatii Princeton, d-l Basescu sta bine totusi cu intuitia politica si nu se gandeste de doua ori cand e sa dea branci. Numai ca Strategia de Securitate Nationala a României, adoptata de CSAT cu mai putin de doua luni in urma, marturiseste in mica masura spiritul cu care ne-a obisnuit pana acum d-l Basescu, cel putin in politica interna. Strategia vorbeste de atitudine "proactiva" in raport cu amenintarile, dar nu vorbeste ca atare despre "actiuni militare preventive", asa cum anuntase d-l Basescu dupa CSAT-ul din februarie 2005. Atitudinea s-a mai temperat. Acum, formularea este de genul: "Atunci cand realizarea consensului nu este posibila, in virtutea convingerilor democratice profunde, a intereselor sale vitale si a evaluarilor responsabile privind natura, iminenta si gradul de pericol, Romania va participa la operatiuni multinationale bazate pe decizii politice rationale, intemeiate pe prevederile constitutionale si pe obligatiile ce decurg din acordurile de cooperare cu natiunile aliate, partenere sau prietene, in concordanta cu cerintele situatiei si in conformitate cu prevederile dreptului international". Se poate glosa la infinit pe marginea acestui paragraf. In orice caz, este evidenta o disponibilitate anuntata de Romania pentru actiuni preventive in cadrul unor "coalitii de vointa". Ramane sa vedem cum va fi acest paragraf interpretat in practica. D-l Basescu vrea ca Romania sa dobandeasca un profil strategic accentuat, o greutate tot mai mare in jocul de putere regional. Pentru d-l Basescu, lum