Actiunile desfasurate in Piata Universitatii, manifestatia-maraton care se desfasura inca din 22 aprilie '90, ii nemultumeau profund pe cei aflati la conducerea de atunci a tarii. Ion Iliescu si ceilalti conducatori FSN nu scapau nici o ocazie pentru a-i denigra pe opozantii lor, numindu-i "manipulati", "manifestanti adapati, hraniti si folositi", care trebuie lasati "sa stea in sucul lor propriu pana se vor satura". Din cauza faptului ca guvernantii refuzau sistematic orice forma de dialog si revendicarile nu le erau luate in seama, zeci de manifestanti din Piata Universitatii au intrat, incepand cu data de 30 aprilie, in greva foamei. Protestul extrem avea sa continue pana la data de 13 iunie '90, spre disperarea FSN-ului, care nu stia ce sa mai faca si cum sa opreasca actiunea. La indicatiile celor de la FSN, atat Societatea de Cruce Rosie din Romania, cat si autoritatile sanitare au refuzat, o perioada lunga de timp, sa asigure asistenta medicala necesara pentru grevistii foamei, care erau internati, pe capete, in stare grava, in spitale. In mai multe localitati din tara, precum Constanta, Timisoara, Craiova, Sibiu, Brasov, Piatra Neamt, mii si mii de persoane s-au solidarizat cu "golanii" din Piata Universitatii din Bucuresti, declansand actiuni similare, inclusiv greva foamei, si adunand liste de semnaturi pentru sustinerea Punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara (prin care se cerea indepartarea fostilor nomenclaturisti si a celor care au facut politie politica din conducerea institutiilor de stat). Victor Rebengiuc si apelul la solidaritate Ziua de 1 mai 1990. Actorul Victor Rebengiuc a citit de la balconul Universitatii un "Protest al intelectualilor romani", un apel la solidaritate cu manifestantii: "Demonstratiile din Piata Universitatii nu reprezinta doar pe cei care, de o saptamana, vor sa convinga tara de sensul sacrificiului lor. Acesti luptator