In ciuda artezienei de masuratori pe eurocapitole, Romania are in fata o singura problema: putem trai pe calapod occidental? Parametrii sint secundari. Priza de viata e totul.
Acest fel de asezare a societatii nu se construieste din fragmente, ci din raporturi. Din acele relatii si fapte care nu pot fi subventionate, caci sint convingerile unei societati despre ea insasi. Unii au invatat sa creada in coordonare si respect colectiv - acest fel de a proiecta se numeste Occident.
Altii cred in clipa de fata, pe care o forteaza prin aliante de haita - acest fel de a profita se numeste Rasarit. Romania incearca sa treaca dintr-o tabara in alta, pe baza unui program formal, administrat de Uniunea Europeana. Experimentul a avut mai mult succes decit s-ar putea crede.
Momite de fonduri fabuloase si silite, uneori, de consecintele propriei demagogii, guvernele Romaniei au inaintat, lent, dar au inaintat. Din formal in formal, spre primul graunte de continut. Insa problema pe care Romania o survoleaza, cu oarecare abilitate formala, abia urmeaza: eliberarea de iluzii, sinceritatea si efortul.
Aceste cuvinte nu apar in Raportul Comisiei Europene. Locul lor e ocupat de realitatile economice si juridice corespunzatoare. Toate spun acelasi lucru: autoritatile romane nu au de rezolvat „diverse probleme“, ci trebuie sa sprijine aparitia adevarului in economie si justitie.
Aceasta revolutie e, adesea, confundata cu nume de persoana sau cu o luna-doua de sprint. Ministrul Justitiei, Monica Macovei, are faima unui erou. E o reputatie meritata si o anomalie. In clipa in care Macovei va inceta sa mai faca figura de miracol si va deveni regula de comportament administrativ, lucrurile se vor rezolva. Pina atunci, va trebui sa moara un sistem. El e adevarata tinta.
Nu agentiile agrare, calitatea alimentelor sau mistica T
