a scoici, a fructe de mare. Înăuntru, chelneri români, o bucătăreasă româncă şi una portugheză. Proprietari: doi români, Mihai Codreanu (36 de ani) şi prietena lui, Iulia Pâlşoiu (21 de a scoici, a fructe de mare. Înăuntru, chelneri români, o bucătăreasă româncă şi una portugheză. Proprietari: doi români, Mihai Codreanu (36 de ani) şi prietena lui, Iulia Pâlşoiu (21 de ani). Sunt de aproape trei ani şi jumătate în Portugalia, iar de doi ani de zile locuiesc în Alcacer. Au un restaurant, "Down Town", sunt la început cu o firmă de construcţii şi vor să dezvolte un parteneriat româno-portughez, în exportul de lemn.
"Am plecat din ţară să ne facem un rost. Fratele meu era deja de 10 ani aici. Restul familiei e în România, mama, tata, unchi, mătuşi. N-am mai fost acasă de trei ani şi jumătate. Ne e dor. Diferenţa dintre România şi Portugalia e mare, dar tot ţara mea îmi place mai mult! Oamenii sunt mai sufletişti în România, mai deschişi", spune Mihai. Restaurantul lor, într-un spaţiu închiriat, are 120 de locuri, iar lângă restaurant, cei doi au avut norocul să închirieze şi o casă. Mâncarea e tradiţional românească, sarmale, mămăliguţă, tochitură, supă de găluşte, atunci când vin românii în zonă, şi portugheză, în restul timpului. Felurile sunt diverse şi au denumiri colorate: "cozinha Alentejana", "amêijoas", "sardinhas", "sapateira", "agosta", "carne de porco á Alentejana", "massa de peixe". Firma de construcţii a celor doi români e cunoscută pentru calitatea lucrărilor şi pentru seriozitate. "Ăsta-i un lucru rar în Portugalia, ca oamenii să respecte preţul iniţial şi durata lucrării", zice Iulia. La firma lor lucrează alţi 10 români. Dacă Mihai spune că tot acasă îi place mai mult, Iuliei îi e mai bine în Alcacer. "Ar fi mai bine însă să intrăm şi noi în UE. N-ar mai fi atâţia români care să stea ore-n şir pe la vamă, prin autocare. N-ar mai trebui să ne tradu
