E bine ca unele lucruri au inceput sa se clarifice. Ca de pilda intrarea in Uniunea Europeana. S-a hotarât; ori intram ori nu intram. Si opiniile cetatenilor sunt unanime, desi diverse. Unii spun ca intram la un nou stapân. Dar nu ne obliga nimeni s-o facem. Nici vechiul stapân nu ne-a obligat; ne-a rugat frumos cu ajutorul tancurilor. Altii spun ca daca intram in UE toate se rezolva; singura dificultate este ce vom face cu atâtia bani. Mai sunt unii care spun ca e bine asa cum suntem de 16 ani; fara nici un stapân. Se poate fura in deplina siguranta; principalul este sa ne manifestam entuziasmul pentru aderare, dar sa facem totul, dragi tovarasi, ca ea sa nu se realizeze. Sunt si multi oameni patiti si resemnati care spun: „Cum o vrea Dumnezeu“. Ca intotdeauna, suntem un popor unit si nici eu nu sunt de acord cu mine insumi. Pe de o parte, regret ca tara mea este considerata printre ultimele din Europa; regretul este cu atât mai mare cu cât sunt sigur ca aceia care sunt vinovati de acest lucru nu vor fi pedepsiti niciodata. Constient de faptul ca democratiile europene sunt departe de a fi perfecte sau macar total acceptabile, mi se pare ca alta alternativa n-avem. Ne-ar trebui insa niste conducatori responsabili si priceputi care sa gestioneze convenabil raportul intre interesele noastre si interesele lor. Nimeni nu poate fi atât de naiv sa creada ca aia vor munci pe brânci ca sa ne dea noua banii, iar noi sa stam cu mâna-n sân; va trebui sa ne spetim si noi muncind. Ne place sau nu, in lumea de azi totul se vinde sau se cumpara. Nu afinitatile doctrinare sau politice ne determina sa mergem pe acest drum, ci optiunile noastre privind calitatea vietii pe care ne-o dorim. Vrem autostrazi, vrem sate cu apa curenta, canalizare, closete si bai individuale sau ne multumim cu ce avem. (Desi taranii din satele inundate au deja WC-uri). Ca singuri nu suntem in stare sa facem