Corespondenta din Cannes Sa povestesti in cinci minute cate o intalnire de dragoste dintr-un cartier al Parisului. 20 de regizori din lumea larga au acceptat provocarea! Corespondenta din Cannes A trecut, ieri, in competitie, primul film candidat serios la Palme dâor, al britanicului Ken Loach; titlul usor poetizant, "The Wind that Shakes the Barley" (sa-i zicem, dupa modelul titlului francez, "Se starneste vantul"), nu are nimic de-a face cu linia dura, simpla si plina de forta a discursului regizoral. Ken Loach are 69 de ani si e un veritabil abonat al Cannes-ului, de vreme ce revine acum pentru a 13-a oara in Selectie! A intrat in Palmares, de-a lungul anilor, de trei ori, dar n-a castigat niciodata Palme dâor. E momentul in care va afla daca 13 ii poarta sau nu noroc.
Ken Loach e recunoscut ca un cineast angajat, dezarmant de sincer in stangismul lui. E promotorul unui cinema "social" si uneori vizibil tezist, care are, se intelege, fanii lui. Chiar daca nu te numeri printre ei, trebuie sa recunosti ca filmul de acum i-a reusit la cote de mare altitudine. Poate pentru ca, fiind vorba de un film istoric, parti-pris-urile au putut fi mai bine digerate artistic?
E vorba de razboiul civil din Irlanda, de lupta dintre irlandezii republicani si fortele de ocupatie britanice, dar si de razboiul fratricid dintre irlandezii radicali, care vor independenta totala cu orice pret, si irlandezii care accepta pactul cu britanicii, ca o solutie de compromis si de supravietuire. Desi se petrece in anii â20, filmul iradiaza o stare de interes politic acut contemporan. Marturisesc ca, desi am mai vazut destule filme plasate in aceeasi arie, nu am prea inteles, niciodata, de unde si de ce tot acel motor de violenta, de ura si de sange, care functioneaza, cu sincope, in Irlanda de zeci de ani... Dupa ce vezi filmul lui Ken Loach, intelegi! Definitiv.
