Mii de persoane au fost evacuate in ultimele doua luni din zonele inundate de Dunare. Despre cei care i-au gazduit pe sinistrati, i-au primit sub acoperisul si la masa lor, putine vorbe s-au spus. Si nu sunt putini cei care au renuntat la linistea familiei, la un colt de pâine si la un petec de pat doar pentru a alina suferintele semenilor fara sa ceara nimic in schimb, fara sa se plânga, ba chiar gândindu-se sa le asigure un viitor fericit. Inghesuiti in carute, laolalta cu porcii, pasarile ori hainele bune, sute de oameni din Cârna au luat drumul pribegiei. La neamuri indepartate, dar bine asezate din calea apelor, la prieteni ori copii care i-au chemat numaidecât sa se adaposteasca de urgia naturii. Cel mai putin norocosi, carora soarta nu le-a mai tinut in viata nici ruda, nici cunostinta, au ales drumul strainatatii. Cel mai apropiat popas a fost Goicea, prima asezare dupa Cârna, ferita de furia Dunarii. I-au adapostit „din constiinta“ „Peste 1.000 de sinistrati au venit la noi“, a spus primarul din Goicea, Ion Petria, martor la schimbarile care au avut loc in comuna sa in ultimele doua luni. Sute de carute incarcate de durere, tiruri transportând tone de alimente, autoritati venite sa evalueze situatia, militari care au stabilit tabara - cu bucatarie mobila cu tot - pentru sinistrati, de toate a avut parte Goicea cu locuitorii ei. Linistea unei comune se destrama cu fiecare zi, fara a avea alta vina decât aceea de a se invecina cu zona sinistrata. Si totusi, multi dintre goiceni au mers chiar mai departe de a privi compatimitori convoiul nefericitilor sateni din Cârna fugiti de acasa: fara sa-i cunoasca, fara sa-i intrebe macar cum ii cheama, oamenii din Goicea au luat sub acoperisul lor familii de sinistrati. Le-au dat un pat, o mâncare calda - lucruri pe care sarmanii le crezusera pierdute pentru totdeauna. Nimic n-au cerut in schimb, nici bani, nici alt fel