Pentru unii, capitalismul era spatiul inegalitatii sociale extreme, al crimei, al drogurilor, al decadentei. Dusmanul ce trebuia detestat, oprit, sabotat, invins. Pentru altii era cea mai buna lume posibila, scopul pentru care merita sa lupti si sa mori. Primii erau elita comunista si o buna parte a populatiei, ultimii, disidentii in gand sau in fapta.
Sumarul revistei "Informatii de comert exterior", aparuta in 1971, ne amintesete ca a existat si o a treia categorie care a evoluat, in ultimii 20 de ani ai regimului Ceausescu, de la ura la dragoste fata de capitalism, erau "spionii" intelectuali ai dusmanului, asa-numita tehnocratie comunista din care faceau parte economistii, specialistii in stiinte sociale, elita manageriala.
Fisa lor de post era sa inteleaga capitalismul, politic si economic, sa-i descopere slabiciunile si sa le exploateze in favoarea statului totalitar.
Unii dintre acesti spioni simbolici erau si spioni reali de pe urma carora Ceausescu si Securitatea au castigat bani si influenta.
Cel mai bun exemplu este fostul director adjunct al Institutului de Economie Mondiala, Gheorghe Marcu, deconspirat de Radu Ioanid, in cartea "Rascumpararea Evreilor - istoria Acordurilor Secrete dintre Romania si Israel", ca ofiter DIE sub acoperire, coordonator al operatiunii de vanzare a evreilor pusa la cale de Nicolae Ceausescu.
Institutul de Economie Mondiala, Academia "Stefan Gheorghiu" si Asociatia de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI) erau principalele institutii care aveau acces la informatii, la literatura de specialitate si la dezbaterile de ultima ora din Occident.
Unul dintre membrii grupului "Stefan Gheorghiu" povestea neoficial ca acolo se citea si se copia cam tot ceea ce era total interzis pentru restul populatiei.
Jonctiunea celor trei, produsa in dece
