Dupa aproximativ o luna de zile de cand furia apelor Dunarii a inghitit comuna doljeana Rast viata oamenilor de aici continua sa curga in avalul comunei pri-mitive. Laolalta cu porci, vaci si alte oratanii, bunici, parinti si copii incearca sa-si duca traiul de zi cu zi, in speranta ca, pana la iarna, cosmarul va lua sfarsit. La patru kilometri de comuna, pe cateva hectare de teren agricol, un catun improvizat. Au trecut inundatiile, televiziunile, premierul si presedintele. In urma lor a ramas aceeasi drama. Oamenii sunt ingroziti de trecerea timpului, de faptul ca autoritatile nu fac nimic concret, iar "daca ne prinde iarna pe camp, o sa murim cu totii". Dupa tragedie, 551 de case au ramas sub ape, 526 crapate. O parte dintre sinistrati au plecat la rude, altii s-au intors printre darapanaturi. "Este foarte frig. Dormim pe pamant pentru ca primarul nu ne da saltele", se plange Neculai, tatal a trei copii, dintre care cel mai mic, abia intarcat. Supararea lui este accentuata si de faptul ca ajutoarele ce au venit in Rast s-au distribuit pe ochi frumosi. De aceeasi parere sunt si ceilalti napastuiti ai sortii. Alimente, paturi, incaltaminte sau saltele au luat drumul tarabelor de la oras. "Sunt niste hoti, in frunte cu popii. Nici primarele nu-i mai poate stapani", se ratoieste un alt sinistrat. Spaima sinistratilor, preotii Printre corturi, praful campului si animale, patru parmaci si o bucata de folie acopera crucea Mantuitorului si cateva candele aprinse. Este biserica sinistratilor din Rast. Chiar daca nu e timpul slujbei, oamenii spun ca cei trei preoti ai comunitatii isi fac aparitia doar o data cu ajutoarele. "Sunt plecati cu pacatele lor, ca nu-i mai satura Dumnezeu. Se ocupa cu vanzarea ajutoarelor", se plang enoriasii campului. Despre "grija" celor trei preoti ai comunei fata de oameni, primarul Iulian Silisteanu are aceeasi suparare. "Biserici din Val