Are un an si cinci luni si o singura jucarie: o baterie de aparat, consumata demult. Bianca Zatreanu - alt copil sinistrat. Cortul 54, tabara noului Rast. Umbla de colo-colo, fara pic de stare. Când nu e atenta, o apuca maica-sa de jos si o pune pe saltea. Asaza pe picioare perina - a cusut-o bunica-sa de dimineata din plapumica fetii - si se-apuca sa o legene. Ti-ai gasit! Zgâtia se rostogoleste ca argintul viu, intâi de pe picioare, apoi pâna la marginea „patului“. Acolo se propteste in mânutele dolofane si se da jos, pe pamântul tare. Clatinându-se, o ia iar la sanatoasa, strabatând in lung si-n lat cortul militar, doar-doar n-ar prinde-o maica-sa din nou, s-o culce. „O omorâm??...“ Bianca Zatreanu are un an si cinci luni. De la Florii incoace, se numara printre câteva sute de rasteni pripasiti in Dealul Boierului. Manânca, doarme si se joaca intr-un cort verde, mult prea mare pentru saracia familiei. Câteva pungi cu haine sunt singurele lucruri pe care maica-sa si taica-sau au apucat sa le ia din casa de la Rast. „Trei camere, bucataria, cotetul cu porci, mobila, aragazul, televizorul - toate au ramas acolo. Le-a acoperit apa, ca n-am mai putut sa le scoatem. Si daca o sa se retraga toate baltile, tot s-a ales praful de ele!“, spune Nicoleta, urmarind joaca fetitei. Pe o cutie de carton, biberonul are laptele jumate. „L-am luat astazi de la o femeie. Cinspe mii kilu'! E vai de capul nostru, ca nu avem din ce sa mai platim. Acasa mai lucram si noi cu ziua la unul si la altul, mai strângeam un ban acolo. Aici... Lapte praf ne-au dat doua cutii acum o saptamâna. Le-a terminat fata, ca doar nu statea sa se uite la ele. Ce sa-i dam altceva sa manânce? O omorâm, ca si-asa suntem prea multi sinistrati?? Aia câtiva puisori pe care i-am luat cu noi i-am dat gata demult: i-am facut supita fetii si carne fripta, sa nu se imbolnaveasca. Mai avem porcul. Da' daca-l taiem si p