Am citit deunazi darile de seama asupra serbarii de la Basesti publicate in organele Partidului National din Cluj si in gazetele honigmanilor de la Bucuresti si-am inregistrat din nou un monument de neostitate profesionala, cu care de altfel infuzoriile tiparului ne-au obisnuit asa de mult in zilele din urma.
Parazitii calimarei si-au lansat, si cu acest prilej, volbura de minciuni ordinare, croite anume pentru zapacirea bietului public. Dupa spusa lor, o strasnica invalmasala s-a dezlantuit in jurul monumentului lui Badea Gheorghe. Miile de tarani - asa scriu veselii reporteri - n-au venit sa cinsteasca numai memoria unui luptator mort, ci mai ales sa-si afirme solidaritatea cu eroii raposatului Consiliu Dirigent. A fost deci vifor si urgie mare. Cetele de sateni indarjite, sub conducerea infricosatului Neptun al maselor, d. Sever Dan, au primit cu vivaturi si urale pe dl Iuliu Maniu, cunoscutul tribun al poporului, care, si de asta data ca intotdeauna, a electrizat multimea pana la frenezie. In schimb, ministrii de la Bucuresti au fost in grozava primejdie. Valuri agitate ale taranimii le-au servit un memento care nu se uita. Din toate partile roiau razvratitii cu privirile incruntate sa le opreasca automobilele si-a fost nevoie de delicata bunavointa a parintelui Man de la Gherla, ca revolta sa nu se reverse, ca un teribil uragan. Chiar si subsemnatul - dupa cum certifica de altfel un martor venit din Polonia anume la mormantul luptelor noastre nationale - era pe-aici, pe-aici sa fie sfasiat ca un odios raufacator, daca seful somitetului de "o suta", printr-un gest de augusta clementa, nu l-ar fi luat sub aripile-i protectoare, oprind furtuna cu vocea lui de stentor: - Stati pe loc, armatele mele cotropitoare, asa sunt eu, milostiv cu adversarii mei!â¦
Cam asa fel se prezinta parastasul, vazut in oglinda chioara a nenorocitilor scribi inchiriati. Desi
